- Cultural - nr. 183 / 3 Octombrie, 2008 Bogatia limbii romane este evidenta, daca ne referim la un cuvant simplu, pas, si la bogata sa familie. Pas, plural pasi, fiecare dintre miscarile alternative pe care le fac picioarele in mers obisnuit; distanta astfel parcursa; distanta mica. Locutiunea pas cu pas, incetul cu incetul, treptat; mereu, neincetat. La tot pasul sau la fiecare pas, la orice miscare, pretutindeni; necontenit. Nici(un) pas, deloc, nicidecum. Expresia (a face) primul pas, (a face) inceputul, primele incercari; (a avea) initiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (sa…), a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, ingaduinta sa faca ceva. A face un pas gresit, a se poticni in mers; a savarsi o greseala. A ceda pasul, a lasa pe altul sa treaca inainte; a se lasa depasit (in mers, in actiuni, in realizari). Pas, zgomot mic produs de cel care merge pe jos. Sensuri figurate: stadiu, etapa; inaintare, propasire, progres; actiune, act, fapta, hotarare. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet; pas alergator, pas de front (sau de defilare); pas de mars (sau de voie, de manevra). In pasul calului sau la pas, in ritm de mers obisnuit; fara sa fuga. Expresia a tine pasul, a pastra cadenta, ritmul de mers cu cineva; a se mentine la acelasi nivel cu cineva sau cu ceva. A merge in pas (cu cineva), a avea aceeasi cadenta (cu cineva). A se tine de pasul cuiva, a urmari pe cineva. A da pas, a se grabi. A-si iuti pasul, a-si mari viteza de deplasare pe jos, a fugi. Pas, miscare ritmica a picioarelor, caracteristica pentru fiecare dans. Pas, unitate de masura de lungime; urma lasata de talpa piciorului in mers. O expresie invechita: a calca (sau a urma, a merge) pe pasii cuiva, a urma exemplul cuiva, a continua activitatea. Pas, pasuri, drum, loc ingust si mai coborat, de-a lungul unei vai, intre munti sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte in alta, trecatoa