In ultimii ani, politica a devenit din ce in ce mai feminina. Adica a inceput sa-si intre in normal, vor zice cei care sunt de acord cu afirmatia conform careia doamna Politica ar fi, ne scuzati, o curva. Dar paradoxala noastra echipa nu trateaza subiecte filosofice, ca n-are cu ce. Azi, deci, un subiect lumesc: femeile in politica. O fi bine, o fi rau?
Misoginul: Femeile in politica sunt o prostie, ca sa nu zic niste proaste, ca ar fi pleonastic. Singurele exceptii pot fi cele cu sani ca Elena Udrea, cu buze ca Elena Basescu si picioare ca Daciana Sarbu. Notiunea de femeie in politica e nefericita pentru ca presupune ca femeia sa ia decizii. Or, singurele decizii pe care le-ar putea lua o femeie ar fi in privinta meniului restaurantului de la subsolul Parlamentului.
Misandra: Poftiiim?! Dar ai uitat, misogin burtos si microbist, ca in spatele fiecarui barbat puternic sta o femeie? Ai uitat ca NOI suntem nu numai inima, ci si creierul acestei lumi indobitocite de voi, barbatii, ani de-a randul. Gandeste-te la marile nume de femei in politica mondiala! Margaret Thatcher, Benazir Bhutto, Adrian Nastase...
Misoginul: Nimic altceva decat exceptii care confirma regula. Toate aceste nume au beneficiat de conjuncturi favorabile. Ce-i drept, pe mine ma excita femeile astea care, cica, ar avea putere. Stii ce-as face? As pune-o pe Margaret Thatcher sa-mi spele cada dupa ce fac primul dus dupa doua saptamani, pe Benazir Bordeaux aia sa-mi faca 8 ore pe zi masaj la talpi si pe Adrian Nastase sa-mi faca o omleta.
Misandra: Eh, atunci asteapta tu si conjunctura favorabila ca sa fii masat, sa se spele dupa tine si sa ti se faca omleta. Singura femeie cu putere care o sa faca asta e probabil Vasilica, care are osutacinshpe kile, un semiretard si mustata. Restul femeilor n-o sa se injoseasca intr-atat, si tocmai de-aia locul lor e in poli
