Sunt politician în primul rând (dar ca profesie, economist). De aceea, consider că este indispensabil să plasăm colaborarea ceho-română într-un cadru mai larg. In primul rând – nivelul foarte bun al relaţiilor bilaterale, care se bazează în plan simbolic pe conştiinţa atitudinii principiale a ambelor ţări în momentele cheie ale istoriei lor moderne. Iar cheia pentru viitor o constituie calitatea ambelor ţări de membru al Uniunii Europene şi a NATO.   Faptul că România este un partener important şi tradiţional al Rep. Cehe în Europa de sud-est şi că relaţiile bilaterale nu sunt împovărate de probleme litigioase, în nici un caz nu este doar o constatare politicoasă. Dialogul reciproc s-a intensificat în ultimii ani, atât la nivel de factori instituţionali, cât şi la nivel de resorturi guvernamentale. Sunt dese contactele dintre cele două Camere ale Parlamentului, lucru confirmat şi de vizita mea actuală la Bucureşti. O foarte bună colaborare există între ministerele apărării, al mediului înconjurător (printre altele şi în cadrul unor proiecte twinning), învăţământului, agriculturii, internelor şi justiţiei. Pe lângă problema relaţiilor bilaterale, un obiect de interes  îl constituie largul spectru de tematici europene şi internaţionale, cum ar fi de exemplu evoluţia ulterioară a UE, problematica securităţii, colaborarea regională, etc.   Acest cadru general a început să se manifeste treptat în colaborarea economică. Interesul subiecţilor cehi faţă de piaţa românească a crescut mai ales în ultimii patru-cinci ani. Firmele cehe şi-au dat în sfârşit seama, că orientarea numai către pieţele vestice nu este suficientă, iar pieţele din Europa de sud-est, în ciuda specificului şi problemelor lor, sunt foarte atractive pentru expansiune. De fapt, aceasta este o direcţie pe care eu personal, o sprijin. Şi asta nu numai în relaţiile cu România, ci şi cu celelalte ţări din regiun