Valovits Lazslo este unul dintre plasticienii clujeni cu cea mai pura descendenta din stirpea pe cale de extinctie a artistului de formatie si structura clasica. Opera sa de atelier s-a dezvoltat prin urmarea consecventa a trei teme, unite de imboldul cercetarii dincolo de contingent: tema portretului, prin care Valovits demonstreaza ca, dincolo de atributele asemanarii fizice, pe care tehnicile fotografice le redau acum fara dificultate, portretul pictat trebuie sa incorporeze si incarcatura inefabila a modelului.

Urmeaza o tema dezvoltata doar in intimitatea atelierului, strans legata de precedenta prin nevoia unei observatii care traverseaza aparenta imaginii si se constituie din cercetarea structurii compozitionale a capodoperelor picturii clasice. O ultima tema o reprezinta tema copacului, dezvoltata in tehnica desenului in carbune-conte, o tema ce combina strictetea observatiei in natura cu spiritul de sinteza al unui artist exersat in limbajele ce transcend aparentele.

De dimensiuni ce frizeaza monumentalul, seria de "copaci" da posibilitatea artistului sa-si elibereze energia artistica, limitata in pictarea portretelor de rigoarea raportului cu modelul; iar linia, obligata in cazul analizelor de tablou sa se conformeze unor drastice trasee compozitionale, este acum libera sa genereze propriul spectacol.

Observate in prejma Lapusului natal, salciile devin copacii desenati cu predilectie de artist. Copaci de factura baroca, contorsionati prin natura lor botanica, ce se preteaza la o plaja a raporturilor tonale ce pleaca de la negrul intens al carbunelui ars pana la diafanul argintiu al frunzelor-sageti, pe care artistul ii deseneaza cu voluptate, depasind pe hartie aparentele fenomenale si conferindu-le semnificatia unor adevarate semne plastice.

Dar "copacii" lui Valovits Lazslo au ceva de spus dincolo de frumusetea sobra a prop