Ati auzit vreodata pronuntandu-se cuvantul "locavor"? Nu este exclus ca el sa-si faca aparitia si in Romania, pentru ca a ajuns deja din Statele Unite in Europa. Ce este deci un "locavor"? Nu e greu de intuit daca il comparam cu un alt cuvant: "carnivor".
In latina, "vorare" inseamna a manca. Omul este prin excelenta un carnivor, pentru ca se hraneste cu carne. Un locavor este insa un om care se hraneste cu... hrana de origine locala, produsa in zona in care locuieste.
Cuvantul s-a nascut, ne spun specialistii, in California, mai precis la San Francisco, in 2005. El a fost inventat de un grup de studente, militante ecologiste, care au decis intr-o buna zi sa incerce sa cumpere produse alimentare (legume, fructe, carne, branzeturi) de provenienta locala. De ce? Pentru a "manca" in felul acesta ecologic, pentru a consuma produse care n-au fost aduse de la sute, ba chiar de la mii de kilometri distanta si care n-au contribuit, din cauza transportului, la poluarea mediului inconjurator.
Teoria acestor locavori, pentru ca acum putem vorbi despre o adevarata Miscare Locavora, este simpla: ei isi propun sa nu mai cumpere hrana care a strabatut mii de kilometri in avioane, vapoare, camioane sau trenuri pentru a ajunge la destinatie... Destinatia fiind in general marile supermarketuri, carora nu le pasa de cantitatea de gaz cu efect de sera emis in atmosfera in cursul transportului. Cuvantul de ordine al locavorilor este urmatorul: sa ne hranim cu ceea ce produc fermierii si agricultorii pe o raza de o suta de mile (cam 160 de kilometri) in jurul resedintei noastre. Pentru ca se poate, spun ei... Iar in felul acesta rupem lantul vicios al transportului alimentar care polueaza. De ce sa consumi, de exemplu, la Los Angeles fasole verde adusa din Africa si carne de miel din Noua Zeelanda? Numai pentru ca marile grupuri alimentare au contracte mai iefti
