- Cultural - nr. 183 / 3 Octombrie, 2008 In literatura romana de dupa 1989, sentimentul valorii a fost grav prejudiciat, prin aparitia unei cantitati enorme de pseudoliteratura cu pretentii estetice, dar, in fond, lipsite de orice umbra de valoare. Avea perfecta dreptate Albert Einstein, care scria undeva ca "valoarea unui om rezida in ceea ce da el, si nu in ceea ce este capabil sa primeasca". Veleitarismul in literatura actuala este o plaga ce face mult mai mult rau decat altele, ca si impostura estetica la care se mai dedau destui asa-zisi autori. E dincolo de orice indoiala ca, astazi ca si ieri, criticii de calitate, anvergura si autoritate nu au pregetat sa descurajeze astfel de tare ale literaturii romane, impostura estetica, veleitarismul, pseudovaloarea, discernand valoarea de nonvaloare, graul de neghina si adevarul de fals. Inflatia de literatura _ proasta _ care se tipareste in diverse zone ale tarii este, poate, cum s-a mai afirmat, si un efect al maladiilor de care sufera organismul social. Cu toate acestea, convingerea mea este ca literatura romana este capabila sa-si creeze anticorpii necesari pentru a elimina acesti virusi ai pseudovalorii, veleitarismului sau imposturii. E fara nicio indoiala ca proba cea mai elocventa a valorii unei carti, a unei opere literare este proba timpului. Din aceasta perspectiva, temporala, subprodusele literare care apar cu nemiluita la edituri mai mult sau mai putin obscure, vor fi invalidate, vor cadea prada unei binevenite si justificate uitari. Timpul, alaturi de receptarea critica adecvata, e cel care decide in cazul valorii unei opere literare. Subcultura, mediocritatea, veleitarismul, impostura estetica _ sunt semne ale vremii noastre pe care critica literara actuala incearca sa le dezavueze, sa le sanctioneze cu suficienta fermitate. Cu alte cuvinte, in multe cazuri, intre valoare si adevar, intre forma si fond