Muzică şi tăcere de Rose Tremain
Editura Leda, Grupul Editorial Corint, 2008
Rose Tremain este o prozatoare britanică de o anumită faimă, relativ cunoscută publicului românesc. Primul său roman tradus în România a fost „Restauraţia“ şi a apărut în 1997.
Anul acesta, Editura Leda a tipărit un roman de peste 550 de pagini, a cărui apariţie în Insulă s-a produs în 1999: „Muzică şi tăcere“. Abonată la mai multe premii internaţionale majore (a primit, între altele, Premiul Femina Étranger), autoarea a fost recompensată pentru această carte cu Premiul „Withbread Novel“.
Critica literară a elogiat de fiecare dată compoziţia savant orchestrată a romanelor sale, evidenţiind talentul ei narativ, în special în ceea ce priveşte frescele istorice. „Muzică şi tăcere“ este o asemenea frescă înfăţişând Norvegia, Danemarca şi Anglia secolului al XVII-lea, aşa cum apar ele ca fundal al unei poveşti de dragoste în care este implicat un talentat muzician, Peter Claire, invitat să cânte din lăută la curtea regelui Christian al IV-lea al Danemarcei. Şi cum mai mereu este ceva putred în regat, Claire descoperă că aparenta viaţă frivolă de la curte este traversată de curenţi emoţionali subterani, care dau la iveală destine tragice, apăsate de o vină misterioasă, ca şi de secrete inavuabile. În Vinterstur (Camera de iarnă), unde cântăreţii trebuie să-şi facă temele, Claire află despre infidelitatea consoartei regelui, Kirsten Munk, o femeie care se răzbună cumva pe faptul de a nu fi regină oficială.
Ea ţine un jurnal de… infidelitate în care îşi notează tentativele de a-l îndepărta pe rege pe zi ce trece şi de
a-l face să devină indiferent faţă de ea. Cândva, a fost sedusă de ideea a fi soţia regelui, dar aparenta ei dragoste s-a topit în faţa poftelor sale pentru tot ce este lux şi aur. Mângâierile regelui le suportă în silă şi îşi notează în jurnal cum şi-ar