Luni, marti, joi, vineri. In istoria moderna a pietelor de capital doar miercurea lipseste din seria zilelor negre de la bursa (exista totusi o miercuri neagra, insa doar pentru britanici). In toate celelalte s-a intamplat ceva foarte rau; zilele s-au incheiat cu cate un cosmar financiar din care multi s-au trezit cu buzunarele goale. Chiar GOALE! Ruinati, unii si-au pus capat zilelor, ori si-au pierdut mintile. O tragica si puternica dovada ca bursa nu este pentru cei slabi de inger.
Pentru investitorii perioadei moderne seria neagra a crahurilor bursiere incepe in 1929. Am scris in editia trecuta despre crahul bulbilor de lalea, inselatoarele sirene financiare din Marile Sudului si goana imobiliara americana din Florida anilor ‘20. Cea din urma avea sa fie preludiul celei mai mari crize bursiere din istoria Americii si a lumii financiare mondiale. Inca o data, investitorii au demonstrat ca nu privesc atent spre trecut. Supraevaluarea, lacomia de masa, ignorarea "fundamentelor" sunt cheile ori, mai nou, cartelele cu care cinicul domn Crah si partenera sa, doamna Panica, trec lejer de usile Prudentei.
Troia a avut-o pe Cassandra. Cassandra cetatii de pe Wall Street a fost, in anii ‘20, Roger Babson, un investitor filantrop, cu preocupari academice, a carui firma de consultanta publica rapoarte despre investitiile bursiere. Pe 5 septembrie 1929, respectabilul domn Babson le spunea americanilor intr-un discurs public: "Daca lucrurile nu se calmeaza naibii odata, mai devreme sau mai tarziu va urma prabusirea, iar asta ar putea fi oribila". Americanii, insa, aveau urechile astupate. Erau victime usoare ale speculatorilor care schimbau actiuni intre ei si manipulau cresterile de pret. Investitorii nu auzeau decat: "Cumpara!". Pe credit ieftin, in marja derizorie, cu economiile de-o viata, toata lumea investea. Bogatia era la coltul strazii. Cu doua z
