Cum se naste o legenda
Ploua cu frunze de rugina si aur in satele din Tara Fagarasului. Casele risipite in umbra crestelor de piatra sunt invaluite in fumul focurilor aprinse prin gradini. E toamna si suntem din nou in cautarea celor care l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca. Din poarta in poarta, din sat in sat, amintirile despre cel mai iubit duhovnic din Ardeal se incheaga, povestite de barbati si femei, de batrani si mai tineri, care, ca-ntr-un lant viu, fara capat, ne indruma de la unul la altul.
"Duhovnicul fagarasenilor"
Sinca Veche. In fata unei porti mari, din lemn, e adunat un grup de femei. Rad tare si vorbesc cu insufletire, bucuroase, poate, ca toamna le prinde cu roadele in hambar. Ne oprim in dreptul lor si intrebam, fara nici o introducere, despre parintele Boca. Nu par uimite. Ne raspund firesc, de parca ar fi trecut deunazi prin sat. Toate l-au cunoscut sau au auzit de Parintele si sar repede sa ne povesteasca. Cea mai in varsta din ele este Maria Labar, a implinit de curand 84 de ani. Trupul mic, uscat de varsta, e sprinten si ager inca, iar vorba e vioaie atunci cand incepe sa povesteasca:
"Am fost de multe ori sa-l vad pe Parintele. Dansul a fost duhovnicul nostru, al fagarasenilor. Am fost si la Draganescu, dupa ce l-au alungat de la Sambata. Am fost cu o nepoata. Stim povestea dansului, cand a vrut militia sa-l duca de la manastire. L-o urcat in masina si n-o vrut masina sa porneasca. S-au chinuit militienii mult sa faca ceva cu ea, dar n-o pornit, pana ce n-o dat dezlegare parintele. La Draganescu ne-am dus cu trenul, de la Persani. Cand am ajuns acolo, Parintele picta in biserica si era plin de oameni acolo, care se uitau dupa dansul. Parintele picta in altar si se aplecau oamenii ca sa-l vada cum picteaza si ziceau femeile intre ele: "Asta e calugarul ala sfant". Parintele a iesit afara cu o hartie
