S-au adunat 40 de ani în care scena teatrului românesc s-a putut bucura de prezenţa unui actor deosebit, 40 de ani în care am învăţat să-l iubim pe Valer Dellakeza, omul scenei alături de care am plâns sau am râs, noi în scaunul spectatorului, iar el sub lumina reflectoarelor pe scenă.L-am răsplătit de fiecare dată cu aplauze, ne-am închinat în faţa sa, aşa cum merită un adevărat artist, şi ne-am lăsat purtaţi de fiecare dată în lumea personajelor sale. Cine nu şi-ar dori o călătorie alături de Trahanache din „O scrisoare pierdută“, de Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă“, de Madam Ubu din „Ubu rex cu scene din Macbeth“, de Egist din „Orestia“, de Orsino din „Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului“ sau Jupânul Jacques din „Avarul“? Drumeţii au fost multe şi suntem siguri că vom accepta de fiecare dată invitaţia lui Valer Dellakeza, de a călători în lumea teatrului. Şi pentru că tu, spectatorule, simţi nevoia să răsplăteşti bucuria pe care ţi-o dau astfel de oameni ai scenei, găseşti la un moment dat ocazia pe care o căutai de ani şi ani. Scotoceşti prin minte, găseşti momentul şi consideri că răsplata cea mai potrivită pe care i-o poţi face prietenului tău este să-i aduci azi, la împlinirea a 40 de ani de carieră, un lucru foarte drag ţie. Cu ani în urmă, o invitaţie la Studioul de Teatru al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ la unul dintre primele spectacole ale lui Valer, prietenul de suflet, pe care atunci ţi-a strecurat-o aşa, într-o doară, dar şi un afiş din acelaşi an, 1968, al debutului actoricesc, la care ţineai atât de mult, sunt cea mai mare bucurie pe care i-o poţi face astăzi? Cine ar fi crezut că tu, inginer în astronautică Dan Alecu, ai păstrat cu sfinţenie aceste hârtii pe care stau zugrăvite numele marilor actori de astăzi? Speri ca bucuria celui care intră în posesia lor să fie la fel de mare ca aceea p