Speranţa lui Piţurcă în meciul cu Franţa, Gabi Mureşan şi-a rememorat cariera. La 19 ani, mijlocaşul s-a lăsat de fotbal, fiind atras de mirajul Occidentului

"Papa de la Cluj" s-a urcat în avion tîrziu. Mult prea tîrziu! După ce a deposedat toate ironiile vieţii. După ce a fost deposedat de dreptul de a spera. La 13 ani, Gabi Mureşan visa să ajungă fotbalist. Se mulţumea cu puţin. "Era vestiar, era teren, condiţii bune. Oricum, la acea vîrstă aş fi jucat pe orice maidan", îşi aminteşte jucătorul. Vine reversul, o dată cu încercarea de a pătrunde la juniorii lui Gaz Metan: "La Sighişoara nu aveam prea multe şanse. Nu te vedea nimeni acolo. Am încercat la Mediaş, la juniori. Jucam în meciurile oficiale, dar în amicale nu. Totul funcţiona pe relaţii, pe pile, cum e la noi. Tatăl meu se gîndea să dăm şi noi bani antrenorului. I-am zis că nu voi face niciodată asta. <>, i-am spus. M-am întors la Sighişoara. Voiam să ajung sus pe valoare". Aşa a rămas, dar destinul n-are nimic de-a face cu punctualitatea. Gabi trebuia să joace în meciul vieţii. Titular. La 19 ani, în 2000, a plecat în Germania. Cu certitudinea că nu va mai juca niciodată fotbal.

Occident: 1.000 de euro pe lună

"Voiam să văd cum e într-o ţară străină. N-am făcut-o pentru bani. Nu muream de foame acasă. Mi-am luat un concediu de un an şi jumătate. )", glumeşte închizătorul campionilor. Gabi vindea la o tarabă, într-un parc de distracţii, bere şi vin fiert. Parcul se muta în alt oraş de la o săptămînă la alta. Cîştiga 1.000 de euro pe lună şi a trecut prin 15 oraşe din nordul Germaniei. "Lucram de la ora 13:00 pînă la miezul nopţii. A fost o experienţă pe care nu o voi uita niciodată", a povestit fotbalistul. Cînd s-a întors în România, la 21 de ani, a urmat o altă aşteptare în anticamera viselor de adolescent.

Bistriţa, Sovata, Sabău

Gloria Bistriţa. Ech