O sută de persoane îşi pierd anual viaţa în Japonia din cauza muncii în exces. În engleză li se spune „workaholics“, dependenţi de muncă, iar la nivel mondial numărul lor este în creştere.

În opinia specialiştilor, aşa-numiţii „workaholics“ sunt drogaţi în adevăratul sens al cuvântului, de data aceastea ei nefiind dependenţi de vreo substanţă, ci de muncă. Singurul lor scop în viaţă este acela de a munci şi de a produce.

Primatul aparţine bărbaţilor, ei reprezentând 62 la sută dintre cazurile înregistrate. Cei mai mulţi dintre ei provin din rândul managerilor şi al jurnaliştilor, care par să trăiască doar pentru serviciu, unde îşi petrec între 16 şi 18 ore în medie pe zi, existând însă numeroase cazuri în care dedică slujbei chiar 20 - 22 de ore.

Cam aşa sunt zilele lui Andrea, unul dintre cele mai grave cazuri ale psihoterapeutului italian Cesare Guerreschi. La 40 de ani, Andrea este manager al uneia dintre cele mai mari companii italiane. Are o înălţime de 1,87 metri şi, când s-a prezentat în cabinetul lui Guerreschi, în urmă cu doi ani, cântărea doar 58 de kilograme. Părea un om distrus, iar când vorbea nu îşi putea lua ochii de la laptop. Soţia sa, cu care avea trei copii, l-a părăsit. „Ori te duci şi ceri ajutor, ori plec“, îl ameninţa femeia. În cele din urmă, răbdarea sa s-a terminat. De când locuieşte singur, nu mănâncă decât un ou sau două şi o linguriţă de miere pe zi.

În pat cu calculatorul

De când patul matrimonial s-a eliberat, Andrea a umplut locul gol cu calculatorul. Deşi de un an compania nu i-a mai atribuit nici o sarcină, conducerea realizând gravitatea cazului, bărbatul nu a putut să se detaşeze de muncă.

„Există un zid între mine şi interlocutorii mei, care nu pot să înţeleagă că eu, de fapt, produc pentru ei“, a explicat bărbatul. În jurul său, Andrea a adunat un teanc de hârtii, pe care le-a f