Exista in Bucuresti cladiri vechi si foarte putine blocuri de maximum sase etaje care nu sunt violate cu Versace, Samsung, Kenvelo, Nissan si alte branduri cu aceeasi pofta canibalistica de promovare a betoanelor.

Exista, tot in Bucuresti, kilometri intregi de parc unde nu scrie "NU CALCATI IARBA", parcuri unde chiar exista iarba, unde sunt banci, castani si flori printre ruine intretinute in care nu locuiesc homelesi.

Exista in Bucuresti piste pentru biciclete, piste care nu inseamna doar trasarea a doua linii galbene si inauntrul lor o bicicleta la fel de galbena drept semn.

Piste pentru biciclistii bucuresteni, care sunt atat de numerosi incat nu mai stii pe unde sa o iei ca sa nu le tai drumul. Poate ma inseala ochiul, dar cred ca un sfert dintre bucuresteni, poate chiar mai mult, si tineri si trecuti demult de adolescenta, merg pe bicicleta.

Exista la metroul din Bucuresti patru scari rulante interminabile, trei pentru urcat si una pentru coborat, sa nu se calce nimeni pe picioare.

Autobuzele, troleele si tramvaiele sunt vechi, ce-i drept, dar daca ar fi noi ar fi pur si simplu din alt film. Sunt aglomerate, dar nu pana la refuz. Nu stai cu nasul in subratul nimanui, poti sa te misti, poti sa respiri, nu esti o sardina in acelasi suc cu altele.

Bucurestiul nu impresioneaza prin curatenie, dar nici nu lasa de dorit. Gasesti mucuri de tigara, dar niciodata pungi de gunoi langa cosurile publice mult prea pline ca sa mai inghita si altceva.

Bucurestiul nu iese in evidenta nici prin pasajele in care oamenii strazii dorm pe PLAPUMI, nici prin graffiti, nici prin modul de viata relaxat - primele magazine de unde poti sa-ti iei sfanta cafea se deschid in jur de 9:00 - 10:00.

Exista Insula Margareta (Margitsziget) exact in mijlocul Dunarii, pe partea cu Palatul Parlamentului.