Crede ca lucrul cel mai de pret pe care l-a invatat din antropologie este stiinta de a-l asculta pe celalalt. Este din 2005 directorul Muzeului Taranului Roman. Si-a luat doctoratul in psihologie si este autorul manualului de Antropologie - cinci introduceri. A predat la numeroase facultati din Europa, in prezent este profesor la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative. In 1990 a initiat organizarea Societatii de Antropologie Culturala din Romania. Vintila Mihailescu a vorbit cu HotNews despre taranul roman, cultura romaneasca in peisajul Uniunii Europene, antropologie si lipsa de viziune a guvernantilor privind politicile agricole.
HotNews.ro: De ce sunteti pasionat de antropologie?
Vintila Mihailescu: De multe ori, cand incepeam cursurile de antropologie, spuneam ca antropologia este cel mai la indemana mijloc de a trai bine. Era putin metaforic, dar e si ceva realitate in aceasta poveste. Este un domeniu care baleiaza foarte mult de la abstractiunile de biblioteca, pana la teren, stat impreuna cu oamenii. Cunosti multa lume, intri in contact cu multa lume, vezi multe diferente, si ai timp sa reflectezi asupra lor. Chiar cred ca este o indeletnicire, mai mult decat o meserie, care tine si de un stil de viata. Antropologia nu poti s-o faci de la 9 la 2, ori o faci, ori n-o faci, nu e part-time este full-time. Si daca iti place viata, antropologia te ajuta. Exista o etnologie a culturii populare romanesti cu care ne-am obisnuit si care se cantoneaza, de regula, in specificul national. In cazul antropologiei, cuvantul cheie este comparatia.
Antropologia s-a nascut din comparatia dintre noi si ei. E o inventie europeana, imperiala. Nu intamplator s-a dezvoltat cel mai mult in Anglia, in Tarile de Jos, apoi in Franta, este legata de colonii. Administratorii coloniali trebuiau sa priceapa ce e cu astia, care sunt atat de ci
