Scrisorica la "Răsboiu" poate fi pusă iar în funcţiune. Candidatul român în căutare de "coledzi" are de ce să o folosească. Miza – un colegiu sigur. Diferenţa: votul e universal, nu cenzitar. În rest, regulile sunt aceleaşi.
Scrisorica la "Răsboiu" poate fi pusă iar în funcţiune. Candidatul român în căutare de "coledzi" are de ce să o folosească. Miza – un colegiu sigur. Diferenţa: votul e universal, nu cenzitar. În rest, regulile sunt aceleaşi.
1864. Este anul în care este stabilit sistemul parlamentar bicameral în România, printr-o decizie a lui Alexandru Ioan Cuza. O Cameră este aleasă, Adunarea Electivă, cealaltă, Senatul sau Corpul Ponderator, numită de către domn. Sistemul de vot era cel cenzitar, iar alegătorii erau împărţiţi în colegii, în funcţie de avere. Un colegiu putea fi format din câteva sute de electori. Existau două categorii de alegători: primari, care votau prin delegaţie, şi direcţi. Legea prevedea că pot fi alegători primari în comunele rurale "acei ce plătescu o dare către Statu de lei 48", pe când pentru a fi alegător primar în comunele urbane trebuia să plăteşti o dare "de lei 80 sau de lei 110". În schimb, "potu fi alegători direcţi, fie în oraşe fie în sate, toţi Românii născuţi sau avend naturalisaţiunea cea mare, carii vor avea un venit de una suta galbeni şi de ori ce natură". Pentru ambele categorii, vârsta de la care puteau vota era de 25 de ani. Din categoria alegătorilor direcţi puteau face parte, fără a fi condiţionaţi de avere, preoţii parohiilor, profesorii, doctorii şi licenţiaţii diferitelor facultăţi, avocaţii, inginerii şi arhitecţii. Primele alegeri pentru Adunarea Deputaţilor pe baza acestei legi electorale vor avea loc abia doi ani mai târziu, după abdicarea lui Cuza.
1866. Au loc primele alegeri pentru Adunarea Deputaţilor, dar şi pentru Senat printr-un sistem asemănă
