Astă-seară se joacă „Căsătoria“, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra.

Un spectacol, regizat de Yuriy Kordonskiy, care împlineşte cinci ani. Au fost stagiuni întregi în care „Căsătoria“ s-a jucat cu casa închisă. Textul lui Gogol, o îmbinare de tragedie şi comedie, despre tot paharul amar al singurătăţii, despre tristeţea dincolo de râs, trăieşte peste timp, în cazul acesta datorită unui regizor şi a unor actori excepţionali.

Cinci pretendenţi (Doru Ana, Ionel Mihăilescu, Victor Rebengiuc, Marius Chivu şi câştigătorul Cornel Scripcaru) se luptă pentru mâna Agafiei Tihonovna (Andreea Bibiri). Merită să-i vedeţi, în registre diferite, pe Doru Ana cântând la un acordeon, pe Ionel Mihăilescu, la o chitară, pe Marius Chivu, la un trombon, pe Cornel Scripcaru, la un fluier, şi pe Victor Rebengiuc, la talgere. Kocikariov (Răzvan Vasilescu), prietenul unuia dintre pretendenţi, peţitoarea Fiokla Ivanovna (Mariana Mihuţ) şi servitorul lui Podkoliosin (Şerban Pavlu) fac şi ei roluri de o culoare de neuitat, în costumele sugestive ale Mariei Miu şi decorurile lui Mihai Mădescu.

Victor Rebengiuc îl interpretează pe Baltasar Jevachin. Personajul înţelege, în final, că nu se mai poate face nimic pentru el. Să fii respins de o fată încă o dată, după alte 17 încercări eşuate, este cam mult. Pleacă acasă trist, dar pleacă. De la tot comicul exploziv al amintirilor cu italiencuţe frumoase şi vin de Porto, lui Jevachin îi îngheaţă zâmbetul pe buze. Masca lui de clovn cade şi neputinţa lui se strânge în nedumerirea unei lacrimi.

Kordonskiy s-a jucat cu râsul, l-a întors pe toate părţile, l-a apropiat şi de grotesc, dar şi de tragic. Regizorul, de o profunzime dovedită şi în celelalte spectacole ale sale („Unchiul Vania“, „Sorry“ sau „Inimă de câine“), crede că actorii buni niciodată nu ascund nimic.

Asta se întâmplă cu Victor