La ceas de toamnă, ciobanul Gigi stă în curtea vilei sale din Pipera şi meditează asupra recoltelor din ultimii ani.
Pufăie îngândurat dintr-o ţigară din foi de porumb, mijindu-şi ochii. În 2006, îşi spune el, oile mele dădeau lapte gros din belşug şi produceau brânză de burduf în Liga mioritică a lui Mitică. Aveam străchinile pline, hă, hă, hă, îi mai cinsteam şi pe duşmani cu câte o valiză-blat, că aşa mi s-a transmis de sus, mi-am răsfăţat mioarele cu fâneţuri comprimate în foiţe de hârtie - aşa-zişii euroi. I-am năşit, le-am făcut pe plac. De ce m-ai părăsit, Doamne, tocmai acum? Cu ce-am greşit? - şi pac-pac execută trei rugăciuni pe nerăsuflate. Apoi, ca din senin, o voce de undeva, de sus, îi trezeşte conştiinţa tulbure. „Gigi, turma ta a pornit într-o direcţie greşită. Ce fel de cioban eşti tu? Te-ai lăudat că vei aduce oi tinere şi vânjoase în locul celor bătrâne. Şi ce-ai luat, Gigi? Elton, Saban, Andrey, Carlos! Cum să fie productive, dacă nici nu ştiu să pască iarba? Anul trecut, robule Gigi, ai cumpărat alte mioare cu care te-ai făcut de râs. Habibou, Mendoza, Pepe. Bre, Gigi, mai fă nişte mătănii, că a intrat Necuratul în tine!“. Iar Gigi, pac-pac, încă zece porţii de rugăciuni, plecăciuni şi închinăciuni, de i s-au împletit mâinile ca tentaculele caracatiţei.
Te-ai dus apoi în târg şi ai cumpărat alte oi de doi lei. Dino Eze, Ionescu, Neagoe, Guriţă. După câteva zile, le-ai înstrăinat şi pe ele la alte turme. Ai început să râzi de alţii, să îi iei peste picior şi să îi numeşti trădători de neam şi de patrie şi pe urmă să le cerşeşti tocmai acestor oameni oi de împrumut: Surdu, Semedo. Unde-s Zaharia, Cristocea, Croitoru, ciobane Gigi? Azi îţi mângâi oile, iar mâine le dai bobârnace. Cum vrei să-ţi dea lapte? Cum vrei să faci brânză din mioare de rebut? Gigi, fă-te om, fă-te om, alungă-ţi gândul necinstit!
