Criza economică mondială poate avea şi repercusiuni ideologice.
Puţină lume - cu excepţia lui Sorin Tudor - a avut răbdarea să citească cu atenţie declaraţia lui Adrian Năstase la Congresul Extraordinar al Alianţei PSDΣPC. E mult mai facil să scrii despre „patru case“, despre „mătuşa Tamara“ şi să duci orice discuţie în ridicol.
„Din păcate, acum, suntem martorii unui apus de epocă, amurgul capitalismului de dreapta, cel care a dominat gândirea economică în ultimii treizeci de ani. Reperele în întreaga lume devin nesigure. (...) Se naşte oare un capitalism de stânga? (...) America este în schimbare, Europa este în schimbare, Rusia îşi doreşte schimbarea. România nu poate evita schimbarea. Într-un fel, ne aflăm în situaţia din 1990, când întreaga lume era în schimbare. (...) Este evident falimentul ideilor de dreapta, al ideologiei dreptei, al guvernării dreptei. Problema lor e că nu au piese de schimb potrivite, pentru că nu mai există fabrici care să le producă. „Uzinele-mamă“ din Occident sunt, ele însele, în faliment. Dreapta are nevoie de o schimbare generală a softului, a tezelor şi a instrumentelor sale.“
Analişti politici, dar şi economici de renume, precum Alan Greenspan, susţin că actuala criză financiară din Statele Unite este cea mai dură de după cel de-al Doilea Război Mondial. Parcă pentru a-i da dreptate lui Năstase, Alan Greenspan spunea, citat de „Financial Times“, că problema constă în faptul că Statele Unite nu au modele matematice şi econometrice performante de previziune: „Oricât de competitive ar fi cele din prezent, acestea sunt luate prin surprindere de schimbările bruşte din economia americană“. Cine crede că această criză nu va atinge România se înşală amarnic sau a studiat economia la „Ştefan Gheorghiu“.
Problema este spre ce gen de economie se vor îndrepta ţările dezvoltate? Cum va arăta v
