Cel mai celebru comic al circului românesc e astăzi un clovn bătrân într-o lume prea grăbiă, dezamăgit de dispariţia romantismului, înlocuit de acrobaţiile emigrate din gimnastică.
1 /.
Viaţa lui Siminică începe cu o notă de fantastic: s-a născut într-o cuşcă a leilor transformată în vagon de circ, într-o familie legată de instituţia aceasta fascinantă. Bunicul era instrumentist în Orchestra Circului “Bercuini”, tatăl lui Simion cânta la trombon, iar mama făcea pe “amazoana” în spectacole şi, în timpul liber, vindea bilete la spectacole. Siminică a fost antrenat pentru marea arenă a circului de la naştere.
La şapte ani era gata. Debuta într-un show în care oscila între acrobaţie şi giumbuşlucuri. Alături de sora sa, Elena, a executat fenomenale numere de dublu trapez. Copilul acrobat a sfârşit în trupul unui clovn matur, iar clovnul matur e astăzi un pensionar de 72 de ani, revoltat şi dezamăgit de căderea în derizoriu a circului adevărat. Sora lui a murit când încă nu împlinise douăzeci de ani. S-a întâmplat la Râmnicu-Vâlcea, trapezul s-a rupt. A căzut de la 15 metri în faţa a 3.000 de spectatori. Era însărcinată în trei luni. La trei zile după, Siminică era înapoi în arenă. Plângea şi lumea râdea.
Odată ca niciodată…
Acum nouă ani, şi inima lui Siminică a fost gata să cedeze. Poate prea obosită după decenii în care a bătut la intensitate maximă în corpul unui bărbat pentru care emoţia a fost, laolaltă, meserie şi chin. Simion Avram şi-a construit toată faima în faţa publicului. Iar publicul l-a transformat în Siminică, cel mai celebru comic al circului românesc.
Afişele de altadată vorbesc şi astăzi despre omul care bucura deopotrivă copii şi adulţi, spectatori veniţi sub cupola magică a cortului de circ doar pentru a se lăsa vrăjiţi de clovnul Siminică. A fost odată ca niciodată, s-ar zice simp
