Un stil şic şi personalizat poate fi obţinut cu ajutorul articolelor vestimentare din perioada anilor ’20-’60. Sursa: Codrin Prisecaru

Modele vechi, croieli speciale, care nu mai pot fi găsite astăzi, materiale de calitate, cusături aparte. În România, încă la preţuri mici. Cu ajutorul hainelor vintage, adică vechi de cel puţin 20-30 de ani, se poate obţine o ţinută originală şi în acelaşi timp la modă. În plus, aceste articole vestimentare au istorie şi pot valora mai mult decât un produs nou, comercial.

Materiale şi croieli speciale

O pereche de mănuşi din dantelă din anii ’30, de exemplu, reprezintă o piesă vintage, care are capacitatea să depăşească perioada din care provine, să-şi păstreze valoarea şi să rămână autentică. Stilistul Ramona Voicu le recomandă clienţilor săi astfel de haine, dar consideră că noţiunea este uneori prost înţeleasă. „Hainele de doi-trei ani ale marilor creatori nu sunt vintage. Poate această confuzie nu se face intenţionat, ci dintr-o glumă. Ele trebuie să aibă mai mult de 20-30 de ani pentru a intra în această categorie“, susţine aceasta.

Oana Creţu, care are magazinul on-line de haine, www.vintageboutique. ro, spune că recunoaşte aceste piese după tipare, ţesături şi mod de închidere. „În anii ’20 nu erau variaţii mari de modele. În anii ’30, rochiile erau uşor arhitectonice, nu aveau pense, iar talia era bine conturată. Spre sfârşitul acestei perioade, rochiile erau închise cu fermoar, dar folosite ornamental. Zece ani mai târziu se purtau rochii largi, cu jupe. În plus, cusăturile nu erau finisate“. Materialele erau şi ele speciale. Brocart, din care erau făcute rochiile de seară şi pe care nu îl mai găseşti astăzi, voaluri sau tul cusut manual, catifea, satin, stofă de lână subţire. În perioada 1930-1950, rochiile erau făcute în casă şi cusute de mână.

Cum purtăm? @N