Scriitorul Eginald Norbert Schlattner s-a nascut in Arad in 13 septembrie 1933, dar si-a petrecut copilaria si tineretea în oraşul Făgăraş, un oras multietnic, in care traiau impreuna români, maghiari, germani, evrei, armeni şi ţigani. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand in Romania toti etnicii germani sunt declaraţi colaboratori ai lui Hitler, tatăl sau a fost deportat în Rusia, la muncă silnică. În perioada 1952-1953, a studiat timp de două semestre, la Institutul de Teologia Evanghelică la Cluj dar apoi a fost exmatriculat. În anul 1957, înainte de a-şi susţine examenul de stat, a fost arestat din motive politice. Este torturat fizic şi psihic în cele 20 luni de anchetă, fiind bătut în repetate rânduri şi ţinut înfometat pentru a colabora cu anchetatorii. Dupa luni de zile de rezistenta, decide sa colaboreze, fiind martorul principal al acuzării în "Procesul scriitorilor germani", terminat la 15 septembrie 1959 la Braşov. Chiar si asa, Eginald Schlattner este condamnat în noiembrie 1959 la doi ani închisoare corecţională cu interdicţie civilă şi confiscarea averii în întregime, pentru "tăinuirea delictului de înaltă trădare".
De la hidrologie la literatura
După ieşirea din închisoare, autorităţile comuniste ii ofera posibilitatea de a pleca în Germania dar acesta refuza. Ramane in tara si munceste in diferite fabrici si ferme, devine inginer hidrolog. Deşi fusese reintegrat în societate şi avea o situaţie materială bună, Eginald Schlattner simte chemare pentru preoţie şi îşi reia studiile de teologie. După absolvirea acestora devine preot luteran în satul Roşia din judetul Sibiu dar a lucrat si ca preot în penitenciarul Gherla. În ianuarie 2002, preotul sas Eginald Schlattner a fost numit „Ambasador cultural al României“. Eginald Schlattner isi descopera vocaţia literară povestind enoriaşilor sai despre tradiţiiile sărbătorilor în com
