Începe de astăzi un serial dedicat laureaţilor Premiului Nobel pentru Literatură. Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a lăsat prin testament, în 1895, aproape toată averea sa pentru înfiinţarea a cinci premii care să îi poarte numele. Chimist, om de afaceri, inventator, pacifist, Alfred Nobel a semnat ultimul său testament la Paris, pe 27 noiembrie 1895. După ce a fost deschis şi citit, după moartea lui Nobel, în decembrie 1896, testamentul a iscat controverse atât în ţara sa de origine, Suedia, dar şi pe plan internaţional, deoarece inventatorul a cedat 94% din avere (31 de milioane de coroane suedeze, echivalentul a 186 de milioane de dolari în 2008) pentru acordarea acestor premii. Familia lui s-a opus, iar cei care urmau să acorde trofeele au refuzat să facă ceea ce li s-a cerut în testament.

Cinci ani au trecut până la acordarea primelor premii, în 1901, pentru Fizică, Chimie, Medicină, Literatură şi Pace. În fiecare an, pe 10 decembrie, în cadrul unei ceremonii care se ţine la Stockholm, laureaţii îşi ridică medalia, diploma şidocumentul care atestă suma primită.

Americanii au cele mai multe premii

Nobelul pentru Pace este singurul premiu care se decernează la Oslo, în Norvegia, tot pe 10 decembrie. Pe lista selectă a premiilor, România este menţionată de două ori prin George Emil Palade (Nobel pentru Medicină în 1974) şi Elie Wiesel (Nobel pentru Pace în 1986).

Supremaţia este deţinută de Statele Unite ale Americii, cu 304 laureaţi, dintre care 11 pentru literatură. Urmează Marea Britanie, cu 114 premiaţi (12 pentru literatură), Germania – 100 (9 pentru literatură), Franţa – 54 (13 pentru literatură).

Un francez, primul laureat

Primul premiu Nobel pentru Literatură i-a fost acordat în 1901 poetului şi filozofului Sully Prudhomme, “ca o recunoaştere specială a artei lui po