Oana Petrovschi a strălucit în gimnastica mare doar un an, după care visul de a prinde Olimpiada de la Atena i s-a frînt. Acum are o bucată de titan pe coloană
10 anide gimastică. Oana Petrovski (22 de ani) a început drumul spre Olimpiadă la 7 ani. "Eram doar un ghemotoc, gata să explodeze", îşi aminteşte ea. Din Bîrlad a plecat la Deva. Muncă, antrenamente epuizante, durere, internat şi cantonamente, o viaţă ruptă de familie, de prieteni. Nimic deosebit. Sute de fetiţe au început aşa, visînd să ajungă Nadia.
ATENA, MARELE REGRET
În 2002, Oana a intrat în forţă în lumea senioratului. A strîns 23 de medalii într-un singur an. La Mondialele de la Debrecen a ieşit vicecampioană mondială la paralele. "Eram în echipa care pregătea Olimpiada din 2004, de la Atena, aveam cea mai grea coborîre din lume la paralele! Pe podiumul de la Atena trebuia să fiu! Toată viaţa o să simt că mi-am ratat cariera fiindcă n-am ajuns acolo!", spune ea cînd priveşte pozele cu fostele sale colege. Nu se plînge. A învăţat deja să trăiască purtînd această durere, pentru care nu există medicamente sau proceduri chirurgicale. Totul s-a sfîrşit însă în 2003. Problemele de sănătate i-au ucis visul.
4 ANI DE CHIN
La finalul lui 2002, Oana strînsese şapte concursuri oficiale şi unul demonstrativ în trei luni. A fost prea mult. Spatele i-a cedat în martie 2003. Medicii i-au recomandat o pauză de trei săptămîni. Dar antrenorii de la lot, Octavian Belu şi Mariana Bitang, au luat-o la Grad Prix-ul Paris Bercy. Acolo s-a ales şi cu o entorsă la gleznă: "La sol am aterizat pe nişte haine, la capătul unei diagonale. Nu ştiu ce căutau acolo". După un alt concurs, în Olanda, în spatele i s-a blocat iar. Nu se mai putea mişca. Diagnosticul a venit ca un pluton de execuţie: hernie de disc de 7 milimetri, pe coloana vertebrală. Adio gimnastică! A dormit cîte