Guvernul este in fibrilatie. Slabiciunea premierului l-a adus in pragul unui stop-cardiac. Economia tarii este in aceeasi situatie. Nici romanii nu se simt prea bine. Cum a fost posibil?

Inceputul crizei: PSD, sustinut de PD-L, a reusit sa impuna adoptarea in Parlament a catorva motiuni simple. Profitand de ajutorul neinspirat furnizat de PD-L, Mircea Geoana s-a dus pe cai mari la Palatul Victoria sa negocieze in forta nedepunerea unei motiuni, de aceasta data de cenzura, contra majorarii devansate a pensiilor. Slabiceanu s-a conformat si a cedat (a cata oara?) santajistului. Tupeul pesedistilor a atins apogeul de vreme ce au ajuns sa prezinte folosirea santajului ca pe o actiune politica de mare credibilitate.

Sa nu uitam insa ca pe Tariceanu l-au tradat si ai lui. Parlamentarii PNL si UDMR au votat la unison pentru majorarea salariilor profesorilor. Degeaba incearca acum Tariceanu sa-i justifice spunand ca doar PD-L si PSD ar fi dat dovada de "iresponsabilitate crasa", fiind singurele formatiuni vinovate, iar liberalii au votat emotional. Premierul, in ciuda faptului ca ministrul Educatiei a votat si el pentru majorare (dupa ce tocmai explicase ca nu e sustenabila), dand dovada de o crasa inconsecventa, mai are si curajul de a considera ca incheiat acel episod parlamentar rusinos pentru PNL. Departe de a fi incheiat, el a deschis calea avalansei de revendicari imposibil de controlat.

Exista, pe de o parte, PSD care preseaza pentru majorari, exista si PD-L care a imprumutat din retorica populista si insista pentru pomenile electorale pesediste. Acum, pe langa partide, sindicatele pun si ele o presiune enorma asupra Guvernului. Ce face Tariceanu? Intr-o incercare evidenta de a impinge rezolvarea problemelor pana dupa alegeri, cere cu disperare altor institutii ale statului sa opreasca criza generata de slabiciunea sa. Rand pe rand au f