Turnirurile electorale ale lui Traian Băsescu prin ţara lui Don Quijote au devenit aproape ritualice.

Cu puţin timp înainte de alegeri, preşedintele se urcă-n aeronava prezidenţială şi pleacă în Spania, la comunităţile româneşti de acolo, să ia taurul de coarne. Mare amator de fieste, şeful statului sare peste coride sau petreceri cu mariachi şi se avântă curajos în mijlocul unor paranghelii electorale cu euronavetişti, ca un „grande commandante“ ce se află.

Paradoxal, Traian Băsescu nu merge în Spania după voturile românilor care au colonizat taman ţara lui Cristofor Columb. Interesul acestora pentru politică este în acord cu media europeană: foarte scăzut. Au încetat să se mai înflăcăreze la mesajele politicienilor, başca să mai meargă la vot. Au făcut-o la referendumul de demitere a preşedintelui şi le-a cam ajuns. Atunci, mulţi dintre ei au luat parte la plebiscit nu pentru că le era Băsescu simpatic, ci pentru că au vrut să împiedice un act politic vindicativ şi neconstituţional. Atunci când a fost vorba să aleagă un politician, euronavetiştii noştri nu s-au înghesuit la vot. N-au făcut-o din dezinteres, comoditate (secţiile de votare erau prea departe de oraşele în care trăiesc) sau din teama că, muncind la negru, ar putea fi luaţi în vizor de autorităţi şi expulzaţi de pe Tărâmul Făgăduinţei. Primul motiv a fost totuşi dezinteresul. Românilor din Spania le este prea bine ca să le mai pese de politicienii din România. Şi-au dat copiii la şcoli spaniole, unde cei mici pot învăţa în limba română, se bucură de atenta protecţie a statului spaniol. Multora nu le mai pasă nici de ţară prea mult, pentru că nu se mai gândesc să se întoarcă înapoi.

De aceea, puţini vor fi cei care vor vota la secţiile din străinătate, inclusiv din Spania. Politicienii care vor să reprezinte în parlamentul de la Bucureşti interesele românilor din dias