Spuneam nu demult că am trăit Jocurile Olimpice cu multă emoţie, din faţa televizorului, încercând să le transmit încurajările mele celor care ne-au reprezentat la Beijing. Am trăit cu ei Spuneam nu demult că am trăit Jocurile Olimpice cu multă emoţie, din faţa televizorului, încercând să le transmit încurajările mele celor care ne-au reprezentat la Beijing. Am trăit cu ei emoţiile, bucuriile, tristeţea, le-am ţinut pumnii strânşi şi mi-am amintit cum am simţit eu însămi cele două ediţii ale Jocurilor Olimpice.

Oarecum paradoxal, am avut emoţii mult mai mari când am evoluat a doua oară, fiindcă ştiam că mă voi retrage, ştiam câte speranţe şi-a pus lumea în mine. A fost greu, dar la fel de greu le-a fost şi celor care au evoluat la Beijing. Nu am cum să fiu de acord cu cei care spun că românii au avut prestaţii slabe la Jocurile Olimpice. Cei care vin să afirme asta pierd din vedere faptul că mulţi dintre competitori au concurat având probleme de sănătate.

Apoi, nimeni nu vorbeşte despre faptul că ar trebui să le insuflăm mai multă încredere. Ar trebui să-i felicităm pe toţi. Important este să participi, nu neapărat să câştigi. Şi cine poate să ştie câţi dintre cei care s-au clasat acum pe locurile 5, 6 sau 7 nu vor deveni campioni peste patru ani, la Londra?