Impresionaţi de drama Mihaelei Barbu, câţiva colegi de liceu fac chetă prin şcolile Craiovei, pentru a strânge suma necesară achiziţionării protezei. Sute de copii şi-au donat banii de cornuri şi plăcinte, pentru a o ajuta.Liceul Economic, clasa a IX-a A, ora de contabilitate. Uşa se deschide şi şase tineri necunoscuţi intră în sală. Timid, foşnind nişte hârtii în mână, se scuză pentru întreruperea lecţiei. Se aşază în faţa clasei, aproape de catedră şi, la încuviinţarea profesorului, încep să-şi spună povestea: „Suntem de la Liceul «Nicolae Titulescu»...“. Neavând ce face, elevii din primele bănci se uită la grupul picat în clasa lor. „Colegi cu Mihaela Barbu, o elevă de clasa a X-a, care vara aceasta a rămas fără piciorul drept, în urma unui accident rutier“. Tânăra care vorbeşte alege o foaie din teanc: o fotografie mărită a Mihaelei. O arată clasei. Rând pe rând, privirile devin din ce în ce mai atente. Poate atraşi de tristeţea chipului ori poate de grozăvia povestei. „A apărut în Gazeta de Sud acum câteva zile. Probabil aţi văzut-o sau aţi auzit de ea...“ Elevii forfotesc. „Până în iulie, fata aceasta era cea mai veselă şi mai energică din şcoala noastră! Acum, o duce şi o aduce la cursuri mama ei. Viaţa Mihaelei s-a schimbat complet“. Ochii s-au aburit. O fată din banca a doua oftează, o alta clipeşte des, să nu-şi păteze caietul de lacrimi. „Ar ajuta-o foarte mult o proteză“, continuă tânăra, „dar pentru a o primi şi pentru perioada de recuperare la Bucureşti, Mihaela are nevoie de peste 40.000 de lei“. Se schimbă priviri îndurerate, o elevă din ultimul rând izbucneşte în lacrimi necontrolat. „Imaginaţi-vă cum ar fi să staţi pur şi simplu la semafor, într-o zi obişnuită şi, în doar o secundă, să rămâneţi fără un picior... să nu mai puteţi să alergaţi, să dansaţi, să săriţi în sus de bucurie... “. Povestea nu mai continuă. A fost suficient pentru toţi ce