Logica economică obligă România să rezolve urgent o mare problemă: competitivitatea. Şi asta pentru că în topul competitivităţii, făcut înainte de criza financiară globală, locul României nu este deloc onorabil. Soluţia: să ne mişcăm repede.
Logica economică obligă România să rezolve urgent o mare problemă: competitivitatea. Şi asta pentru că în topul competitivităţii, făcut înainte de criza financiară globală, locul României nu este deloc onorabil. Soluţia: să ne mişcăm repede. Nu ştiu ce loc vom ocupa în anii de după criză. Dar, îngrijindu-ne de viitorul nostru în Uniunea Europeană, trebuie să marcăm câteva puncte:
1) câştigarea profitului din volum, nu din marjă;
2) mutarea accentului dinspre competitivitatea prin costuri spre competitivitatea prin calitate şi prin livrări la timp;
3) preocupare mai mare pentru perfecţionarea continuă a forţei de muncă;
4) formarea unei clase de manageri care să facă faţă cerinţelor de competitivitate.
Evident, o importanţă cardinală în acest sens o are atragerea unei părţi mari din resursele puse la dispoziţia noastră de Uniunea Europeană. Putem reuşi cu proiecte de infrastructură, de mediu şi de dezvoltare rurală.
România are însă nevoie acum de o viziune pe termen mediu şi lung. De un program care să asigure performanţe certe în economie, vizând cu prioritate reducerea în continuare a deficitului public, restrângerea drastică a ponderii sectorului de stat în industrie, care să se adauge creşterii economice constante şi reducerii inflaţiei. Dacă vor fi trecute câteva examene grele, între care sporirea productivităţii şi eficienţei, reducerea birocraţiei, disciplina contractuală, politica salarială, ţintele amintite chiar vor fi atinse. Şi România va dobândi o economie de piaţă nu numai funcţională, dar şi în stare să facă faţă presiunilor c