I-a plăcut să fie independentă dintotdeauna, să-şi impună punctul de vedere.
Nu-i plăcea să arate ca toţi ceilalţi. Întotdeauna era altfel. "A fost sora mai mare – după cum ne povesteşte fratele său, Alexandru Stoica –, însă niciodată n-a spus acest lucru. Am fost egali Laura, eu şi Sebi, fratele nostru. Ne completam unul pe celălalt." Laura era foarte independentă, "i-a plăcut să-şi impună punctul de vedere. I-a plăcut să ţină ea frâiele, cum s-ar spune", spune fratele.
INVENTIVITATE. În taberele oferite gratuit de UTC în care mergea Adriana – cum i se spunea acasă – îşi punea în valoare inventivitatea. "În familie a rămas Adriana... În toate taberele în care pleca, ea se descurca. Nu mergea cu foarte mulţi bani de acasă, însă Laura găsea metode de a face bani. Lua sticle de Pepsi şi le vopsea în interior şi în exterior, apoi le vindea... Nu ştiu pe unde găsise ea nişte culori... Ba chiar a venit şi cu bani acasă odată", îşi aminteşte cu nostalgie Alexandru Stoica.
ÎN JOACĂ. Oriunde mergea, Laura nu trecea neobservată. "În grădiniţă, Laura era «doamna de la televizor». Când educatoarele voiau să fie mai libere, se duceau la Laura şi o rugau să găsească un joc să se joace cu ceilalţi copii. În momentul următor se aduna toată grupa. Adriana îi alinia şi le spunea: «Eu sunt doamna de la televizor!». Lua un pix, pe post de microfon, începea să le cânte, să le recite, stătea în faţa lor ca tanti de la televizor. Îi capta. Nu se plictiseau... Dacă mişca vreunul, imediat îi atrăgea atenţia."
Pe măsură ce creştea, pasiunea pentru muzică prindea şi mai mare contur. Îşi dorea să cânte, să fie cea mai bună. "La un moment dat, au venit Adrian Păunescu şi Cenaclul Flacăra la Târgovişte. Laura avea pe atunci vreo 15 ani şi a mers şi ea să cânte. Numai că a avut neşansa să meargă cu băiatul cu care exersase, care n
