Mircea Mihăieş: "În cazul României actuale, e simplu de răspuns: pentru a încasa la scatoalce cu nemiluita şi, când e nevoie, pentru a scoate castanele prea fierbinţi din foc."
Ilustraţia acestor stări o găsim în demenţa declanşată de mărirea cu cincizeci la sută a salariilor din învăţământ. Luaţi de frenezia pomenilor, politicaştrii de la putere (PNL şi PSD) au scăpat oile în lăstăriş, iar acum, speriaţi de propria inconştienţă, nu ştiu cum să limiteze paguba. În urmă cu câteva săptămâni, când preveneam asupra situaţiei dramatice spre care se îndreaptă ţara prin supralicitarea bezmetică a pomenilor, am fost, pur şi simplu, călcat în picioare de bloggerii finanţaţi de partide. De la jignirile grosolane, asezonate cu minciuni respingătoare, la demonstrarea metodică a prostiei mele incomensurabile n-am fost scutit de nimic. Şi atunci era vorba doar de cei zece la sută oferiţi dăscălimii de fabrica de otrăvuri din Piaţa Victoriei: „... tot acest spectacol al generozităţii guvernamentale nu e decât o minciună. Şi încă una din cele mai sinistre. Adevărul gol-goluţ, pe care politicienii nu-l recunosc nici picaţi cu ceară, e că ne programăm, cu fiecare gest de protecţie socială al firmei Geoană & Tăriceanu, falimentul. Într-un context financiar internaţional cel puţin îngrijorător, iresponsabilitatea guvernanţilor are un înfricoşător ton lugubru. Fiecare nouă măsură aşa-zis «protecţionistă» ucide iluzia că vom apuca şi vremuri cu adevărat bune, că vom vedea şi altceva decât promisiuni în stil «epoca de aur», cu bucăţi de morcovi agitate la capăt de băţ, în faţa măgarilor apatici care suntem“.
N-am niciun dubiu că bulibăşeala de-acum îşi are originea într-o capcană întinsă de liberali preşedintelui. Nu e greu să vezi printre ochiurile urzelii trucurile consilierilor de taină ai lui Tăriceanu. Inteligenţi nevoie mare, ei au încercat în ceasul al treispr