In 1929, Meyer Mishkin detinea un magazin in New York care comercializa camasi de matase pentru muncitori.

Cand piata de actiuni s-a prabusit in octombrie, acesta i-a spus fiului sau, pe atunci student, ca asa le trebuie ticalosilor de bogati. Un an mai tarziu, cand problemele de pe Wall Street au inceput sa afecteze intreaga economie, magazinul lui Mishkin a dat faliment. Acesta nu mai avea suficienti clienti. Fiul sau a trebuit sa munceasca pentru a intretine familia, iar Mishkin n-a mai avut o slujba constanta de atunci.

Frederic Mishkin - nepotul acestuia si, pana la retragerea de acum o luna, aliat al lui Ben Bernanke in boardul bancii centrale americane - a relatat aceste lucruri pentru The New York Times, iar morala povestii este destul de evidenta. Multi oficiali se tem ca tara se indreapta cu repeziciune catre un declin teribil. Si spre groaza acestora, ei vad cum publicul, si multi membri ai Congresului, se transforma in Meyer Mishkini moderni, mai interesati de pedepsirea Wall Street-ului decat de salvarea economiei.

Toate acestea ar putea fi adevarate. Totusi, exista motive solide pentru scepticismul resimtit de public. Specialistii si strategii care doresc cu atata disperare sa actioneze nu au reusit sa explice cu convingere de ce se tem atat de mult.

Nu este suficient sa spui ca pietele ar putea ingheta, creditele ar putea deveni imposibil de obtinut, iar economia ar putea inregistra cel mai pronuntat declin de la Marea Depresiune. Deocamdata, criza a avut efecte reduse asupra majoritatii americanilor. Astfel, pentru ei, spectrul unei depresiuni economice poate suna alarmist, iar planul de salvare in valoare de

700 miliarde de dolari pe care Congresul l-a respins recent poate parea un bailout pentru "ticalosii de bogati".

De ce se vorbeste totusi de Depresiune? O contractie de tipul celei inregistrate in anii '3