Festivalul Dramaturgiei Româneşti (FDR), care se desfăşoară la Timişoara între 4 şi 12 octombrie, aduce la ediţia 2008 spectacole cu texte noi, ale unor autori mai mult sau mai puţin rebeli. Sunt 19 spectacole în concurs şi alte zece prezentate în alte secţiuni. E un eveniment mai degrabă tineresc, adunând tot mai mult public în sala de teatru.
A fost o perioadă când dramaturgia românească era şi ea etichetată ca fiind "o cenuşăreasă". Cei care scriau piese, chiar dacă erau apreciaţi în literatură, nu aveau mare trecere la regizori, la directori de teatru. Astfel, textele puteau apărea în volum ori păstrate în sertar. Creatorii de spectacole au apelat, în special după 1995, la scrierile dramatice ale lui Matei Vişniec, cel mai jucat autor român contemporan în lume, şi doar sporadic puneau în scenă piesele altor dramaturgi.
Apoi au apărut în peisajul autohton autori tot mai tineri, unii lucrau în colaborare cu regizorii, la fel de tineri. A fost ca o mişcare şi a luat avânt. Scriau despre ce doreau să vadă în scenă – de obicei se făcea o radiografie a societăţii. Astfel de texte s-au dezvoltat atât ca spectacol, cât şi în formă de laborator. Amploarea lor s-a văzut la ultimele trei ediţii ale FDR, girate de directorul Teatrului Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara, Ada Maria Hausvater, şi selecţionerul spectacolelor în festival, criticul Cristina Modreanu. Ele au mizat pe "textul nou", care să "răspundă" atât artiştilor, cât şi publicului.
Teatru-laborator Programul din acest an este unul "colorat". S-a insistat pe competiţie, pentru care s-au ales 19 spectacole. O secţiune intitulată "Satelit" include producţii în afara selecţiei. O altă secţiune – "Laborator" – a fost încredinţată unor regizori invitaţi în festival. Bunăoară, în acest laborator Radu Afrim a gândit un atelier intitulat "Textul clasic – un pretext?", desf
