Sursele discrete ale anarhiei politice romanesti au pus mana pe talgere si se distreaza pe dric. Cine intreaba cum am ajuns aici trebuie sa inteleaga doua lucruri. Mai intai, ca n-am ajuns la capat. Prabusirea improvizatiei, pe care o numim, din naivitate, sistem economico-financiar, abia urmeaza. Romania traieste post-mortem, pe datorie, alimentata de o piata de credit care nu mai exista. Daca Guvernul si Banca Nationala nu iau nota de aceasta disparitie, urmeaza ceva negru, cu multe case scoase la vanzare pe nimic si cozi lungi la vizionat preturi pieptoase in vitrine. Socul poate fi evitat. Pentru fiecare scenariu apocaliptic exista un contrascenariu victorios al bunului-simt. Cu o conditie: sa avem Guvern.
A doua lectie pe care o asaza in fata noastra sesiunea de tembelism prezidata de Geoana si de Tariceanu spune ca Romania e lipsita de directie executiva. Iar aceasta incapacitate de pilotaj are o explicatie suta la suta politica: o formula de conducere arbitrara si nedemocratica. Mai clar, guvernul Tariceanu nu e expresia vointei electorale, ci rezultatul unui troc infernal care il mentine pe Tariceanu la putere spre a-l pune la dispozitia PSD. Minoritar, dependent de votul parlamentar al grupului Geoana-Iliescu, guvernul Tariceanu guverneaza cu adevarat numai arta propriei supravietuiri. Romania ramane pe de laturi, necoordonata, si e supusa periodic raidurilor de jaf lansate de Geoana din Parlament. In aceste conditii, singurul motor de guvernare e motiunea de cenzura pe care PSD o scoate din teaca, atat cat sa-l puna in pozitie de sluj bugetar pe Tariceanu. Vosganian e irelevant: Geoana e cel mai mare ordonator de credit al Romaniei.
Pentru o imagine corecta a abjectiei, trebuie precizat ca vampirismul financiar al PSD nu face din Tariceanu o victima. Caci primul-ministru, si nu altcineva, e initiatorul dezastrului. El a trimis bugetu
