Oceanele devin un loc tot mai puţin suportabil din pricina zgomotelor pentru mamiferele care sălăşuiesc în ele, mai ales balenele şi delfinii. Practic, vietăţile marine resimt „poluarea fonică“ şi sunt la fel de stresate ca un locuitor din Manhattan.
Dar cauza principală nu o reprezintă numărul mai mare de nave care brăzdează mările, ci faptul că apa absoarbe tot mai mult dioxid de carbon şi devine mai „acidulată”. Omenirea foloseşte tot mai mult combustibilii fosili (ţiţei şi cărbune), iar arderea acestora degajează dioxid de carbon, gaz care este absorbit în proporţie de 40 la sută de Oceanul planetar. Or, apele impregnate cu dioxid de carbon sunt resimţite drept mai gălăgioase de către mamiferele marine, a căror comunicare este perturbată.
Sunetele circulă mai departe într-un mediu acvatic acid, astfel că balenele şi delfinii nu mai reuşesc să aprecieze corect distanţele, pentru a identifica bancurile de peşti sau pentru a-şi transmite „mesaje”
de la un exemplar la altul. (B.M.)
Oceanele devin un loc tot mai puţin suportabil din pricina zgomotelor pentru mamiferele care sălăşuiesc în ele, mai ales balenele şi delfinii. Practic, vietăţile marine resimt „poluarea fonică“ şi sunt la fel de stresate ca un locuitor din Manhattan.
Dar cauza principală nu o reprezintă numărul mai mare de nave care brăzdează mările, ci faptul că apa absoarbe tot mai mult dioxid de carbon şi devine mai „acidulată”. Omenirea foloseşte tot mai mult combustibilii fosili (ţiţei şi cărbune), iar arderea acestora degajează dioxid de carbon, gaz care este absorbit în proporţie de 40 la sută de Oceanul planetar. Or, apele impregnate cu dioxid de carbon sunt resimţite drept mai gălăgioase de către mamiferele marine, a căror comunicare este perturbată.
Sunetele circulă mai departe într-un mediu acvatic acid, astfel că balenele şi delfinii nu mai reuşesc să apreci
