Nimic nu scapă ochiului vigilent al unei mame, nici primele semne de boală, nici micile probleme comportamentale, nici cele sentimentale... cu atât mai mult mamele remarcă orice tulburare de creştere a puiului ei, observându-l zilnic sau comparându-l cu ceilalţi copii, fie că este vorba despre o întârziere în creştere, fie că este o creştere exagerată.
Nimic nu scapă ochiului vigilent al unei mame, nici primele semne de boală, nici micile probleme comportamentale, nici cele sentimentale... cu atât mai mult mamele remarcă orice tulburare de creştere a puiului ei, observându-l zilnic sau comparându-l cu ceilalţi copii, fie că este vorba despre o întârziere în creştere, fie că este o creştere exagerată.
În general, cea mai spectaculoasă creştere se înregistrează în primul an de viaţă, când copilul ajunge să măsoare cu 18-20-25 cm mai mult. În cursul celui
de-al doilea an, el creşte 12-13 cm, în cel de-al treilea – cam 7 cm, pentru ca în continuare, până la pubertate, să crească circa 5 cm pe an. La pubertate se produce o creştere de circa 6-10 cm la fete şi 8-13 cm la băieţi anual, pentru ca după acest moment cartilajele de creştere să înceapă să se osifice şi creşterea să înceteze.
Fireşte, părinţii sunt mai îngrijoraţi în cazul unui deficit de creştere a copilului, pentru că, în afară de problemele medicale pe care le pot ascunde (şi de existenţa şi gravitatea cărora părinţii nu sunt totdeauna conştienţi), ridică şi unele probleme privind integrarea copilului în colectivitate. Această problemă poate fi observată încă de la naştere, pe parcursul copilăriei sau la pubertate şi poate avea numeroase cauze.
CauzeFactorii ereditari sunt importanţi, astfel încât copilul va avea o înălţime apropiată de a părinţilor săi şi, în general, tinde să se apropie de cea a părintelui de acelaşi sex. Unele boli cronice (boli dig
