Sorin Ioniţă: "Peste două săptămâni, liderii statelor membre UE se vor întâlni în cadrul Consiliului European de toamnă pentru a decide, ca de obicei, ce e de făcut pe principalele dosare fierbinţi ale construcţiei confederale."

Până acum câteva zile, era de la sine înţeles că tema principală va fi energia: unde suntem cu reforma şi liberalizarea pie- ţei interne; sau ce e de făcut în relaţia cu Rusia, în special după ce Kremlinul şi-a arătat capacitatea de a invada vecini neajutoraţi precum Georgia şi şi-a demonstrat din nou capacitatea de a folosi petrolul şi gazul ca armă politică. Însă la vremurile tulburi de acum, nici agenda nu poate rămâne prea limpede. Spaima de o criză financiară globală care să ducă la o recesiune prelungită, precum cea din 1929-1933, se citeşte în privirea tuturor oficialilor care apar zilele astea la televizor (Marea Criză 2.0, cum a fost numită de cineva, pentru a fi mai în ton cu epoca internetului). Aşa că şefii de state UE vor trece probabil în plan secund problema energiei, pentru a discuta în ce fel pot folosi bugetele naţionale pentru a proteja sistemul bancar.

„Creditul nu este altceva decât opinia publică aplicată în domeniul finanţelor“, după cum bine observa doamna de Staël acum două secole, iar în săptămânile din urmă ne-am putut convinge cu toţii de rolul pe care îl joacă încrederea (sau lipsa ei) în toate tranzacţiile, de la simple la complicate. Faptul că băncile sunt paralizate de spaimă şi nu mai vor să împrumute bani una alteia este de fapt cea mai gravă consecinţă a crizei 2.0, pe care o traversăm. Guvernele din statele dezvoltate trebuie să explice cum s-a ajuns aici, dacă au curajul s-o facă: nu doar lipsa de supervizare a instrumentelor financiare noi şi complexe e de vină sau „goana după profit“ a bancherilor.

La fel de importante au fost lăcomia şi efectul de turmă la nivelul om