Stelea - două faze extrem de periculoase tratate de Stelică în stil de mare portar, ca pe vremea când apăra poarta generaţiei de aur.

Rui Duarte - harnic în defensivă, îndrăzneţ în atac. Chiar dacă nu i-au ieşit toate, a avut câteva centrări ce se puteau exploata.

Nae Constantin - mai sigur pe el faţă de partidele anterioare, s-a completat bine cu colegul de linie şi poate că banderola de căpitan l-a stimulat, făcându-l mai responsabil.

Abrudan - câteva acţiuni inţiate de Burdujan, omul său direct, ne fac să nu mai fim chiar încântaţi de jocul lui Octavian. Nu a jucat rău, ba s-a aventurat şi în atac să- i surprindă pe moldoveni la fazele fixe, însă repetăm, raidurile lui Burdujan ne-au dat fiori.

Ezequias - nu îl poţi scoate din tiparele sale. Iute, în vână, rareori a pierdut vreun duel în terenul său. A încercat câte ceva şi pe atac şi chiar a şutat o dată periculos, dar fără realizări.

Roman -şi-a dorit mult un meci bun muncind mult pentru asta, dar uneori a fost dezordonat în joc, a iniţiat multe acţiuni la poarta Vasluiului, dar a şi irosit multe faze de gol. Pe de altă parte, la fel de adevărat este şi faptul că a alergat cât doi, porecla „Forest Gump” prinzându-i de minune.

Paulo Adriano - minunat în defensivă, urâcios după ce trece centrul terenului, inexistent la construcţie, unde este lent şi previzibil. Procentaj subţire şi la pase lungi, din cinci, cam una bună.

Buga - mai vioi decât la revenirea sa acasă, a încercat să facă multe şi în mare a şi reuşit. A fost schimbat mai devreme deoarece terminase benzina, dar şi aşa, în condiţiile unei pregătiri fizice mai întârziate, a fost un spin în coasta fundaşilor lui Hizo.

Senin - titularizarea l-a responsabilizat parcă mai mult. Adrian a încercat să substituie lipsa unui coordonator clasic luând de multe ori jocul pe cont propriu. A centrat din lovituri libere sa