In urma cu cateva saptamani, cele mai puternice institutii de reglementare din tara si cei mai importanti bancheri s-au invalmasit intr-o fortareata din Lower Manhattan: cladirea Fed-ului din New York, intr-o incercare disperata de a opri dezastrul.
In timp ce grupul, condus de secretarul Trezoreriei Henry M. Paulson Jr., analiza prabusirea uneia dintre cele mai vechi banci de investitie din America, Lehman Brothers, o noua amenintare, chiar mai periculoasa, aparea la orizont: American International Group, cea mai mare companie de asigurari la nivel mondial, se confrunta cu probleme. AIG avea nevoie de miliarde de dolari ca sa isi revina si cerea brusc ajutor.
Singurul director executiv de pe Wall Street care participa la sedinta era Lloyd C. Blankfein de la Goldman Sachs, fosta companie a lui Paulson. Blankfein avea motive personale de ingrijorare.
Desi nu era cunoscut decat in cercuri restranse, Goldman, un stalp al Wall Street-ului ce parea imun la problemele rivalilor sai, a fost cel mai important partener de tranzactii al AIG, conform declaratiilor a sase apropiati ai asiguratorului ce au cerut sa ramana anonimi din cauza acordurilor de confidentialitate. Prabusirea AIG ar fi provocat o pierdere de nu mai putin de 20 mld. dolari (13,5 mld. euro) pentru Goldman, conform celor spuse de mai multe dintre aceste persoane.
Cateva zile mai tarziu, oficiali federali, care au lasat Lehman sa moara si initial au parut reticenti in a arunca un colac de salvare catre AIG, au sfarsit prin a salva asiguratorul in schimbul sumei de 85 mld. dolari (57,8 mld. euro). Mesajul lor era simplu: Lehman nu era contagios. Daca insa AIG se prabusea, aceeasi soarta ar fi avut-o si alte companii din intreaga lume.
Un purtator de cuvant al Goldman a afirmat intr-un interviu ca firma sa nu a fost niciodata ingrijorata de problemele cu care se confrunta AI