Dupa lunga iarna bipolara din timpul razboiului rece si o relativ scurta tranzitie monopolara, se pare ca urmeaza haosul. In locul pluralismului mult asteptat, dezordinea cuprinde lumea. Nu doar militar sau politic, dar si economic modelul american se clatina si, odata cu el, o viziune asupra lumii. Si, cum fata de dezordine oamenii reactioneaza cu teama, sansa derivei autoritare si a succesului neopopulist creste exponential.
Deja previzibil, crizele paralele – financiara, alimentara si a resurselor de materii prime – au antrenat votul neopopulist si extremist. La alegerile parlamentare anticipate din Austria de pe 28 octombrie, dincolo de aparente, extremistii au castigat. Cele doua partide populiste au adunat cam tot atatea voturi ca si social-democratii. Dar a mai fost si Italia in primavara si referendumul irlandez din vara care indicau aceleasi temeri.
Ca intre timp populismul si extremismul au devenit – aici sau aiurea – frecventabile ne-o dovedeste alterarea discursului public. Temele securitare si comunitariste, considerate inacceptabile acum doar cativa ani, au devenit de-a dreptul onorabile. Istoria pare sa se repete. Ca si la precedenta mare criza, cea dintre 1929 si 1933, haosul, mai mult sau mai putin aparent, produce panica. Politicienii si "expertii" se straduiesc sa dovedeasca contrariul, sa convinga ca impactul crizei asupra economiei si societatii va fi minor, sa mentina tonusul si sa stimuleze "increderea".
Dar nimeni nu ii mai asculta. Caci sistemul pe care l-au sustinut a distrus mecanismele autoritatii. Odata compromisa, autoritatea nu se poate reface mizand pe efectul miraculos al legii de aur a cererii si ofertei. Dupa prabusirea spectaculoasa a comunismului unii clamau sfarsitul istoriei crezand ca omenirea a gasit "pamantul promis" in forma eterata a unui Eldorado neoliberal. Dar nu sfarsitul istoriei s-a
