Simt că am venit de-acasă, iată, în plină cri­ză economică a mai-marilor lumii, în timp ce state occidentale anunţă recesiu­nea, noi, dintr-o nefericită întâmplare a istoriei şi un viol mascat într-o alianţă, am devenit iarăşi ce-am fost, ba chiar mai mult decât atât, a şaptea putere a Europei, cu alte cuvinte a şaptea minune de râsul lumii...

Simt că am venit de-acasă, iată, în plină cri­ză economică a mai-marilor lumii, în timp ce state occidentale anunţă recesiu­nea, noi, dintr-o nefericită întâmplare a istoriei şi un viol mascat într-o alianţă, am devenit iarăşi ce-am fost, ba chiar mai mult decât atât, a şaptea putere a Europei, cu alte cuvinte a şaptea minune de râsul lumii, altfel nu se explică, "declaraţia de avere" a premierului Tăriceanu Anton Io­nescu Popescu, zis şi Călin, acest analist care se uită de sus la criza financiară, acest clarvăzător pentru care Wall Street-ul aduce cu Str. Covaci, în ochii căruia toţi lucrătorii de acolo par nişte bişniţari de mâna a doua, second hand, cum ar zice poetul Varujan Vosganian, în sfârşit, că am obosit şi eu, acest George Soroşeanu al cursului leu-dolar, dus-întors, ne face să ne simţim iarăşi buricul pământului chiar aşa netăiat cum e, şi n-ar putea fi altfel când totul în jurul nostru se prăbu­şeş­te, iar noi dăm ştire lumii întregi că creştem într-o zi cât alţii într-un an, când totul în lume începe să se clatine, fix tocmai atunci scoatem noi capul, şi cum am putea să ne credem altceva, altcineva, când toate guvernele din lume îşi dră­mu­iesc ultimul bănuţ, iar Guvernul nostru bagă mâna adânc în teşcherea şi dă la toată lumea majorări de salarii şi bonuri de masă, iar americanii, englezii, spaniolii, francezii şi alte naţionalităţi se uită ca ultimii sărăntoci la noi cum, aşezaţi la masa bogaţilor, suntem mai săraci ca niciodată, aşa că avem suficiente motive de mândrie şi exaltare când vedem