În urmă cu 85 de ani, profesorul Alexandru Obregia deschidea porţile celui mai mare şi mai modern spital de psihiatrie din România. O realizare care a ajutat şi atunci, ca şi acum, la alinierea psihiatriei româneşti la standardele europene şi internaţionale.

În urmă cu 85 de ani, profesorul Alexandru Obregia deschidea porţile celui mai mare şi mai modern spital de psihiatrie din România. O realizare care a ajutat şi atunci, ca şi acum, la alinierea psihiatriei româneşti la standardele europene şi internaţionale. Însă au trecut aproape 80 de ani până când instituţia medicală a primit, aşa cum se cuvenea, numele întemeietorului său. În 1904, Obregia a înaintat ministrului de Interne de la acea vreme un raport cu privire la necesitatea construirii unui "Ospiciu de Alienaţi" lângă Bucureşti. "Se impune aşezarea sa lângă Capitală, deoarece ea împreună cu judeţul său dau un număr mare şi crescând de cazuri şi înlesnesc mijloacele de administrare, întreţinute şi de personalul medical", nota profesorul în raportul său. Trei ani mai târziu, propunerea i-a fost aprobată, i-au fost alocate bugetul şi terenul (de 120 de hectare) şi a început construirea a 34 de pavilioane, cu 2.000 de paturi. Planurile de construcţie au fost realizate la sugestia lui Obregia, care vizitase în anii anteriori mai toate clinicile psihiatrice din Apus şi numeroase ospicii şi aziluri de alienaţi. Mai mult, Spitalul de Alienaţi a fost prima instituţie medicală construită pe baza unor statistici cu privire la morbiditatea prin boli psihice şi a unor studii de prognoză privind perspectivele morbidităţii, realizate, fireşte, de acelaşi profesor Obregia. Deşi în 1910 construcţia era ridicată, fondurile insuficiente şi apoi primul război mondial au făcut imposibilă deschiderea ei. Inaugurarea oficială a avut loc abia la 1 octombrie 1923. Din 1927 şi până în 1930, profesorul Obregia a fost