Sorana Cîrstea, cîştigătoare a primului ei turneu WTA, spune că are încă mult de progresat şi că vrea victorii şi mai mari

Duminică era la Taşkent, în Uzbekistan, şi triumfa în primul ei turneu. Un meci de două ore şi 8 minute cu germanca Sabine Lisicki, cîştigat eroic şi sublim, candid şi ordonat, curajos şi dăruit. Ieri, se întorsese deja acasă, cu bagajele colorate de costumul tradiţional uzbec cuvenit învingătoarei şi îngreunate de un trofeu rotund şi strălucitor. Pentru Sorana Cîrstea s-a împlinit un vis. Întîiul. Necesarul, dar insuficientul. Fata de 18 ani vrea mai mult.

- Sorana, cum se văd lucrurile la o zi după victorie?

- Încă sînt foarte fericită pentru acest prim turneu cîştigat. Îl aşteptam!

Ştiam că sînt în stare, dar am vrut să şi dovedesc. De acum, cred că mă pot bate şi pentru un concurs mai mare.

- Îţi vei face programul aşa încît să joci mai degrabă turnee importante?

- Asta am încercat încă de anul acesta. Să arăt că pot face faţă. Chiar dacă n-am bătut mereu, am învăţat în schimb destul. Mie îmi place să întîlnesc jucătoare de top, ca să văd unde mă aflu, care îmi e nivelul. Acum, după Taşkent, voi merge la turneele de sală de la Zurich şi Luxemburg.

- Spui că ai învăţat mult. Ce simţi că mai trebuie pus la punct?

- O grămadă de lucruri! Şi cînd eşti numărul unu mondial tot mai trebuie să acumulezi, să schimbi, să îndrepţi. În ce mă priveşte, cred că pot îmbunătăţi mişcarea în teren, agresivitatea, decizia, dar şi mentalul. Oricum, am devenit mult mai constantă, iar la vîrsta mea încă e loc destul pentru progres. Eu învăţ ceva din fiecare meci!

- Finala de la Taşkent a fost un fel de test? Ai fost condusă în decisiv, ai salvat minge de meci.

- Da, o astfel de victorie îţi dă multă încredere. Poate am intrat pe teren un pic blocată, de aceea am pierd