- Cultural - nr. 185 / 7 Octombrie, 2008 Asterisc NUMELE DIN TITLU Sa ti se propuna sa accepti ca titlu de carte numele tau e putin naucitor. De unde si pana unde, un substantiv propriu sa (re)devina comun? De cat orgoliu, de cata vanitate e nevoie sa poti spune "da" unui astfel de gand? Nu cumva el ar putea fi inteles altfel decat l-a mosit, in sensul maieuticii lui Socrate, autorul? Sau ar putea chiar fi rastalmacit, punandu-i-se-n carca cine stie ce ascunse intentii!? De unde si pana unde acest titlu? Nu pot nega sentimentele de solidaritate pe care le-am manifestat fata de Razvan Ducan, atunci cand a fost pus la zid, in numele ideologiei de partid, dupa care s-au pitit apucaturi provinciale, fiind sacrificat un scriitor pentru interesele marunte ale unei persoane devenite pitica, dupa ce a mimat simpatii culturale? Am facut gesturi care n-au avut nimic nefiresc, ba dimpotriva, pentru a apara demnitatea umana, breasla scriitoriceasca. Niciun politician nu va fi pus de mine inaintea unui scriitor. Multi politicieni vin si trec, apar si dispar in ceturile vremurilor. Multi scriitori insa vin si raman, pentru ca ei depun marturie pentru veacul pe care l-au insotit, fara sa minta electoratul (cititorul) sau, fara sa faca promisiuni desarte, fara sa se infrupte din bani publici. Razvan Ducan face parte dintre acei scriitori care a venit si care va ramane. Daca numele celor care l-au crucificat va fi foarte repede dat uitarii, cartile lui Razvan Ducan vor ramane, chiar si aceasta carte care, cu gentilete, mi-a fost dedicata la modul maximal, prin titlu. Razvan Ducan va ramane, pentru ca el e un scriitor autentic, pentru ca verbul sau a facut sa se auda mai bine dangatele de clopot ale sentimentului romanesc al fiintei. Si aceasta carte vine sa completeze o galerie a angajamentelor unui scriitor in Cetate. E o carte de poezie in care s-au adunat multe de