Astazi, America este prea americana sa supravietuiasca in forma ei actuala, dar locuitorii ei sunt prea mandri sa recunoasca acest lucru.
Administratia Bush incearca insa sa domoleasca flacarile cu combustibil in loc de apa, si vrea chiar sa vada jucatorii de pe Wall Street recompensati pentru esecurile lor, scrie cotidianul german Der Spiegel.
Acum mai bine de 100 de ani, socialistul german Georg Simmel a criticat bancile pentru ca sunt mai mari si mai puternice chiar decat bisericile. Nemultumirea acestuia - ca banii sunt noul dumnezeu al zilelor noastre - este inca valabila astazi. Daca Simmel avea dreptate, si exista cateva indicii cum ca ar fi avut, afirmatia sa ar trebui modificata pentru a se potrivi circumstantelor din zilele noastre: Nu toti oamenii se roaga la acelasi dumnezeu.
Printre aceia care venereaza banii, exista cel putin trei credinte. In primul rand sunt puritanii, care isi duc linistiti banii la noile biserici, sperand ca se vor multiplica. Chinezii de nivel mediu, spre exemplu, depoziteaza in banci 40% din venitul lor. Ce disciplina laudabila! Apoi sunt pragmaticii. Ei economisesc si imprumuta, insa doar in aceasta ordine, economiile lor fiind cele care le limiteaza indrazneala. Acest tip de persuasiune este specific tarilor germanice, unde bancile de economii sunt locuri sfinte.
Nu in ultimul rand avem comunitatea religioasa a neobisnuitilor, care este destul de populara in Statele Unite. Adeptii sai recunosc de bunavoie ca sunt iresponsabili in mod voit, ca cheltuie in mod inutil si ca sunt lacomi la tot pasul.
Ei o numesc "stilul de viata american". Membrii sai traiesc clipa, fara sa se intrebe ce ar putea sa se intample maine. Unul il imprumuta pe celalalt chiar daca nu sunt banii lui cei pe care ii poseda.
In schimb, el i-a imprumutat de la o a treia persoana, care a promis sa faca rost de ei de la