Calin Popescu Tariceanu isi joaca destul de bine singura carte cu care mai poate salva ceva din acest final de mandat si sub amenintarea, inca prezenta, de a trece iarna tot la guvernare, daca PRM castiga in 28 octombrie la Curtea de Apel.

Asadar, premierul a apasat la podea pedala responsabilitatii impotriva avalansei de revendicari sindicale - nu omor economia din calcul electoral.

Imbatabil rationament, mai ales insotit de amenintarea voalata a cresterii impozitelor si taxelor, dar si de panica prabusirii cursului de schimb. Premierul ar fi chiar credibil, daca doua pietre de moara nu l-ar trage la fund.

In primul rand, toate pomenile electorale de pana acum, care au adus economia la limita suportabilitatii, si care numai lucide si responsabile n-au fost. PNL le-a decis pe toate electoral, sub presiunea PSD.

A doua piatra de moara este chiar ministrul Cristian Adomnitei, care a votat voios, impreuna cu "partidele care vor sa conduca iresponsabil" (ca sa-l citam pe premier), legea salarizarii dascalilor. In pofida acestei enormitati, el este tot in functie, nu si-a dat, nu i-a fost ceruta demisia, desi nu ar fi fost nicio pierdere, dimpotriva.

Cristian Adomnitei este, probabil, cel mai slab ministru al Educatiei de dupa 1989, un campion al haosului si al gafelor, specializat in aruncarea bolovanului catre peretii de sticla ai propriei case.

Sa ne amintim cateva din faptele sale de mare vitejie.

Un mandat de tinut minte

La categoria pana ar fi povestea stelutelor de pe steagul UE, pentru al caror numar s-a contrazis, cu un aer de superioritate suficienta, cu elevii care chiar stiau despre ce vorbeau. Recitalul de basme de la inceputul acestei an scolar este si el emblematic pentru nivelul ministrului.

Avem insa si categoria grea, atat la ce a facut, desi nu ar fi tr