Se poate strange o "avere" din donatii mici pe internet si care este "solutia minune"? Unii analisti vad aici o remarcabila ilustrare a expresiei "The Long Tail", draga lui Chris Anderson, redactorul-sef de la Wired. Adaptata la mass-media si la campaniile electorale, aceasta teorie a statisticii in privinta volumului vanzarilor ar putea suna asa: nu atingi masa critica decat cumuland marea audienta din mass-media traditionale cu multiplele "mici audiente" care se multiplica interminabil pe internet. (Expresia "long tail", care descrie un fenomen cunoscut de mult timp de statisticieni, a fost folosita prima data de Chris Anderson in 2004, intr-un articol din Wired, pentru a descrie o parte a pietei reprezentata de companii precum Amazon sau Netflix).
Chestiunea care se pune acum in Statele Unite nu este de a afla daca mass-media aduc electorat, ci care sunt tehnologiile care favorizeaza victoria unui candidat.
Pentru analistii care au urmarit traiectoria campaniei lui Barack Obama de-a lungul anului raspunsul vine de la sine: nu giganticele masinarii mediatice precum CNN, ABC sau Time Warner i-au adus candidatului avantajul decisiv in cursa democrata pentru investitura, ci retelele de socializare pe internet precum Facebook sau Myspace.
Este suficient sa fie comparat impactul pe care l-au avut Barack Obama si Hillary Clinton (fosta sa contracandidata in sanul Partidului Democrat la investitura pentru prezidentialele din noiembrie) pe Facebook (un site frecventat in special de scolari si studenti), din luna aprilie. Cu 320.000 de membri ai retelei sale de sustinatori, senatorul de Illinois avea de 60 de ori mai multi "prieteni" decat rivala sa in cursa interna din partid, care avea doar 5.300 de prieteni. Acum Obama are pe Facebook aproape 2 milioane de prieteni, iar rivalul sau republican John McCain are numai 550.000 de prieteni. Cu aproximativ 2
