Dacă acceptăm ideea existenţei a două Românii, «Divertisul» întruchipa normalitatea, bunul - gust şi o veselie educată Grupul “Divertis” este în pragul destrămării. Toţi membrii săi, cu excepţia nou-veniţilor pe care n-am apucat să-i cunosc, îmi sunt prieteni vechi şi dragi. Aşa vor rămâne pe vecie, chiar dacă unii dintre ei m-au dezamăgit în ultima vreme. Veţi înţelege de ce scriu acest comentariu cu un nod în gât. Criza “Divertişilor” – cea mai complicată din istoria lor – e cu atât mai dureroasă cu cât grupul realizase în ultimele sezoane spectacole bine închegate în spatele cărora se simţea o echipă experimentată în propagarea unui umor subtil şi excelent dozat. Dacă acceptăm ideea existenţei a două Românii, “Divertisul" întruchipa normalitatea, bunul gust şi o veselie educată. Posesorii (“posedaţii”?) celeilalte Românii se regăseau în “Vacanţa Mare”, în umorul gros, trivial, de chivuţe a căror locaţie preferată era marginea şanţului.

Pot susţine în deplină cunoştinţă de cauză că tensiunile din grup s-au apropiat în mai multe rânduri de punctul imploziei. Motivele erau cam întotdeauna aceleaşi: neveste, bani, puseuri de vedetism, anumite voci din grup, care, periodic, găseau de cuviinţă să-şi delimiteze teritorii altfel imaginare. O convieţuire de aproape 30 de ani nu putea fi ocolită de asemenea frecuşuri. Nu-i va fi fost defel simplu lui Toni Grecu, şeful grupului, să ţină în balanţă atâta volum de artisticitate febrilă. Cei 12 “granzi” ai “Divertis-ului" au intrat vijelios în lumea starurilor şi au impus cel mai solid “brand” din divertismentul românesc. Au ridiculizat “rating-urile" concurenţei. Schimbarea de climat se pare însă că i-a buimăcit pe câţiva dintre ei. Au intrat nepregătiţi într-un joc periculos. Statutul de vedetă, cu toate parşiveniile şi ipocriziile aferente, a aruncat în derizoriu coeziunea conservată atâta amar de vreme. Autori