SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Îmi amintesc, sigur că-mi amintesc, tu eşti Maria, a zis domnul Tănase, sărutându-i ceremonios mâna doamnei în etate, care-l privea întrebător şi oarecum tandru. Eu sunt Iuliana, a zis distinsa doamnă din Bucureşti, Maria e soră-mea. Iar tu eşti Andrei, nu-i aşa? Nu, a răspuns Marian Tănase, Andrei e frate-miu. Mai bine zis era, că a murit. Eu sunt Marian.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Îmi amintesc, sigur că-mi amintesc, tu eşti Maria, a zis domnul Tănase, sărutându-i ceremonios mâna doamnei în etate, care-l privea întrebător şi oarecum tandru. Eu sunt Iuliana, a zis distinsa doamnă din Bucureşti, Maria e soră-mea. Iar tu eşti Andrei, nu-i aşa? Nu, a răspuns Marian Tănase, Andrei e frate-miu. Mai bine zis era, că a murit. Eu sunt Marian.
Bătrânii s-au privit un timp, ca şi cum tot ce fusese mai important la revederea după aproape jumătate de secol îşi spuseseră. De fapt, chiar îşi spuseseră ceva ce ar fi trebuit să fie foarte, foarte important. Numai că uitaseră amândoi un lucru şi mai important. Iuliana nu-şi mai amintea dacă, în vara aceea, în care ea şi zăpăcita de Maria îşi petrecuseră vacanţa la Făurei, la unchiul lor, popa Costică, frumosul cu care se tăvălea seară de seară în şură fusese Andrei sau fusese Marian. La rândul său, Marian ar fi fost s-o întrebe: Tu erai aia cu care mă iubeam la cotul râului sau soră-ta, Maria?
O situaţie cum nu se putea mai stânjenitoare, pe care precizările, de o parte şi de alta, ar fi făcut-o şi mai neplăcută.
Ne-am schimbat mult, a zis domnul Tănase. Provincia, a adăugat el, sperând să îndulcească niţel un adevăr extrem de deranjant, mai ales la doamne, provincia face rău la ten. Soarele, munca la câmp, iernile ce nu se mai sfârşesc... Uite ce faţă de ţăran am. Parcă nici n-aş fi fost director de liceu.
Era a doua gafă, pentru c
