Prin pomenile date până acum, Guvernul a minat terenul pe unde a călcat şi acum nu poate să recunoască faptul că este singurul vinovat. De vreo doi ani, Guvernul are o singură preocupare: cum să jumulească bugetul pentru pomeni electorale. Subvenţii, măriri de pensii şi de salarii dincolo de ce poate să suporte bugetul, totul pentru a câştiga voturi, indiferent de preţul care trebuie plătit. Guvernul a crezut că poate împărţi singur pomenile pentru ca acum, în preajma ale
Prin pomenile date până acum, Guvernul a minat terenul pe unde a călcat şi acum nu poate să recunoască faptul că este singurul vinovat.
De vreo doi ani, Guvernul are o singură preocupare: cum să jumulească bugetul pentru pomeni electorale. Subvenţii, măriri de pensii şi de salarii dincolo de ce poate să suporte bugetul, totul pentru a câştiga voturi, indiferent de preţul care trebuie plătit. Guvernul a crezut că poate împărţi singur pomenile pentru ca acum, în preajma alegerilor, premierul Tăriceanu să poată trimite scrisori cu fotografia sa, în care să le amintească pensionarilor cât de generos a fost. În acest fel, din proprie iniţiativă sau împins de PSD, Guvernul a deschis în mod iresponsabil o cutie a Pandorei. Ştafeta a fost preluată cu voioşie de Parlament, care a mărit miza, supralicitånd la promisiunile Executivului. Cu dedicaţie pentru profesori, fără număr - fără număr, Camera Deputaţilor a votat în unanimitate majorarea salariilor cu 50%, reprezentanţii tuturor partidelor dovedind acelaşi grad de iresponsabilitate. Nu trebuie să fii foarte deştept pentru a înţelege că imediat toate celelalte categorii de bugetari vor solicita măriri similare. Cånd situaţia a ajuns în acest punct, Guvernul s-a speriat. Ministrul de Finanţe a apărut răvăşit şi transpirat, anunţånd că aşa nu se mai poate, că deficitul bugetar va urca la cer şi că, în general, nu se cade ca parlamentarii să
