Cel dintâi hrisov care aminteşte de aşezările din zona Panciului este un act prin care domnitorul Petru Şchiopu întărea vornicului din Ţara de Jos, la 20 iulie 1589, stăpânirea viilor "de la Cruce, ce au fost domneşti"

Cel dintâi hrisov care aminteşte de aşezările din zona Panciului este un act prin care domnitorul Petru Şchiopu întărea vornicului din Ţara de Jos, la 20 iulie 1589, stăpânirea viilor "de la Cruce, ce au fost domneşti". Pentru prima dată, numele de "Panciu" apare într-un document din 25 decembrie 1798. La acea vreme, târgul era însă deja constituit şi înflorea. Era centru viticol şi centru negustoresc, făcând legătura între zona de munte, cea de deal şi cea de şes. În 1869, un mare incendiu a pustiit aşezarea, dar apoi a fost reclădită. În 1894 şi 1940, cade sub efectele devastatoare ale cutremurelor. Prin eforturi aproape dramatice, s-a refăcut şi a revenit de fiecare dată în viaţa Vrancei, având un rol important în administraţie, comerţ şi viticultură.

Acasă la familia PanciuLa începutul toamnei, am fost în ospeţie la Panciu alături de mai mulţi diplomaţi acreditaţi în România. Am fost întâmpinaţi de familia Panciu, cu pâine şi sare, slănină de porc afumată, fâşii de şorici şi ţuică de prune. Apoi s-a aşternut masa. Gustoasă, ca la românii adevăraţi. În acordul viorilor, mămăliga clocotea în ceaun, la foc de lemne, iar alături, la un grătar mare cu cărbuni încinşi, sfârâiau frigărui gigantice, cu diferite feluri de carne. Sărmaluţe în foi de viţă cu mămăliguţă, sarmale în foi de varză cu ardei iute şi friptură – după gustul mesenilor –, un pui înfipt în ţeapă, berbecel şi purcel la grătar, toate acompaniate de vin roşu şi alb. Un festin de arome tradiţionale, completat de cozonac şi poale-n brâu. Pe tot parcursul mesei, pe scena amenajată special s-a jucat şi s-a cântat muzică populară. Ambasadorii invitaţi au î